amintiri din viitor

Ma faci sa creez.
Ştii? Creez sentimente cand iti sorb mirosul. Intri ca un vapor de drog in mine, imi urci in cap si-mi adormi pe piept.
Daca as putea, m-as topi, m-as face pilitura de carne, sange si piele, si m-as presara pe buzele tale, pe ceafa ta, pe mainile tale. Si cand ai transpira, ti-as intra prin porii deschisi si m-as plimba in tine.
Imi place sa ne privim. In irisul tau imi deschid orizonturi albastre. De fapt albastrul nu e o culoare, ei si el o liniste. In ochii tai, ma vad pe mine in tine, iti vad dorintele, pasiunea, nebunia, vad apa si foc, vad puritatea decazuta, simt atingeri divine, vad o alta dimensiune.
Cum reusesti sa le tii pe toate acolo? De unde ai aparut si unde te duci? O sa ma minti? O sa te parasesc? O sa plang pentru tine in baie, in timp ce tu iti vei face un cui cu o alta EA langa tine? Ce se intampla cand ni se ating buzele? O sa imi doresc sa-ti pun piedica in zapada vreodata? O sa stau si eu langa tine pe jos pana ne ingheata nasul si scoatem fum subtirel si inflorat la capat printre limba si buze? O sa iti ramana mirosul sanilor mei pe palme?
“Te invit sa ne pierdem de azi inainte si sa ne stergem urmele mascati de cuvinte. Hai sa dansam in iarba, hai sa plutim pe-un nor, ploaia ce o sa cada ne stinge de ochii lor.”
Ce chestie.
În noi e TOTUL.
Acum veau sa-ti simt corpul cald cu buricele degetelor. Fire minuscule de par indraznesc sa se excite. Un mic fior de curent electric tras in emotie, iti sopteste ca nimeni nu te-a mai atins asa. “ Mangaieri prin iluzii sau manii”.
Te privesc din nou. Si se face liniste. Tot universul se opreste-n loc. Fluturii sunt suspendati undeva in aerul poluat sangele nu mai tzashneste printe dintii unei femei agresate pe strada, un caine a ramas c-un picior in aer, o frunza sta deasupra noastra. Oamenii sunt statui cu vene goale. Nu mai sunt pete de sange care vorbesc. Sunt cabluri, pielita, beton, sticla, plastic si cauciuc.Pe cand tu esti atat de viu si cald. Simt toata viata din lume adunata in tine.
Ma intind in pat. Un caine schelalaie, masina de spalat functioneaza, o petala de iasomie s-a asternut in colb. Iarba creste cu viteza, furnicile mishuna prin ea, un om le calca cu pantoful. Furnicile raman strivite acolo, ca un mic guguloi de namol.
Mi-e dor de tine. Un dor manifestat prin dureri de tample si de piept.
Vreau sa te vad bând vin alb dintr-un pahar cu picior inalt. Sa-ti ramana licoarea pe mustata aspra ca roua proaspata, dupa care sa te napusteshti spre buzele mele si sa te afunzi in mine. Intr-o duminica dimineata. Intr-o luni dimineata. Intr-o marti dimineata. Intr-o miercuri dimineata. Intr-o joi dimineata. Intr-o vineri dimineata. Intr-o sambata dimineata.
Noi doi.
„Altminteri fericirea asta care ma impresoara, ma cuprinde, ma imbraca, ma invinge n-ar putea fi atat de neinchipuit de minunata si deplina. Liniste. Si o absoluta nepsare. Fata de toate. Si o dulceata. In gura, in vine, in muschi. Totodata o resemnare, senzatia ca as putea face orice, imboldul de a ierta pe oricine, un zambet ingaduitor care se imprastie pretutindeni, nu localizat pe buze. Si un fel de strat de aer bland in jur, o atmosfera asemanatoare cu aceea din unele carti ale copilariei.”
Nu-mi da drumul.