Eram un copil aspirand la maturitate cand te-am cunoscut.Insa ai disparut la fel d neasteptat ca si atunci cand ai aparut.Visam ca graiesti adevar picurator prin buzele tale subtiri si te inramasem intr-o aura de pretzuire. Vorbeai patimash, fara oprire, avand puterea de a acapara prin cuvinte. Te priveam cu ochii umeziti de dorinta cunoasterii si credeam in puterea ta benefica. Ma jucam pe pielea ta de spuma ca intr-un tinut al eternitatii,al unuia fara constrangeri sau limite. Erai alb pe spate si pe coapse, roz pe buze, verde in ochi, aramiu pe par, straveziu pe bratze. Erai prezentza autentic colorata a zilelor mele.M-ai schimbat.
Tu imi desenai in ganduri ingeri cu aripi zoioase sau sperante oarbe, in timp ce eu nu ma impotriveam in niciun fel ca tu sa iei control asupra sufletului meu.
Ai fost noroi si aur, luminare si decadere, fericire si lacrima, ai fost complex, dar atat de simplu, ciudat, insa atat de necesar.
Cert e ca "ai fost", ci "nu esti".Ai fost intr-o alta lume, intr-o alta schitza, intr-un alt scenariu al vietii mele.Sau, cel putin asa ma mint de cand " nu mai esti".
Am o ultima rugaminte la tine: trezeste-ma cand va incepe toamna, daca, din intamplare, iti vei reaminti ce planuiam vara.
Si acum...noapte buna, dragule!
skip to main |
skip to sidebar
~ your dose of spiritual psychedelic ~
0 tripuri:
Trimiteți un comentariu